"Am vrut sa spun ca am terminat cartea voastra. Abia astept s-o citeasca un prieten drag – desi mi-e teama ca ii va da apa la moara. Crede si el (cum spuneti in carte) ca un fotograf bun trebuie sa urmareasca un subiect cu anii, cu sinceritate si devotament etc si alte asemenea. Eu judec altfel – adica e foarte frumos ca cineva, de exemplu, sa fotografieze o bufnita de cand s-a nascut, in mediul ei, cu rude, gesturi, mediu inconjurator, pana ajunge la batranete si crapa – insa eu ma pot multumi si cu un instantaneu splendid sau cu un desen cu o bufnita ciufulita sau cu orice care sa-mi sugereze perfect idea de Bufnita, cu toata atmosfera, gama de intelesuri si emotii, fara acel proiect serios documentat.
Iar din ce spune Gicu (sau tu, nu mai stiu), legat de arta contemporana – inteleg ca e pozitia unui om care n-a vazut destul sau pur si simplu nu-l intereseaza – si e ok, la urma urmei nu scrie nicaieri ca trebuie sau nu trebuie sa-ti placa ceva. Pentru mine arta contemporana nu inseamna doar scandal pentru faima si bani (desi stiu bine ca se intampla si asa ceva, peste tot), cum ar fi acel stomac/anus cu mancare si Iisusul din urina. In capul meu arta contemporana se imparte in trei mari categorii: lucrari atat de abstracte incat nu empatizez si nici nu am chef sa le inteleg; lucrari scandaloase la modul gratuit sau de fronda – le numesc putzoisme; lucrari facute de oameni care in anumite dimineti se trezesc cu gandul sa-mi faca mie o bucurie – desi in mod cert nu ma cunosc."