Inot Sincron - Un dialog despre Fotografie. Fluid, personal si fara imagini.
Voicu Bojan
Gicu Serban
Prima pagina
Povestea cartii
Descarca fragmente din carte
Recenzii
Comanda
Comanda

 

 

Inot Sincron - Un dialog despre Fotografie. Fluid, personal si fara imagini. Vreme de trei ani, doi prieteni (Gicu Serban si Voicu Bojan) au purtat, în scris, un dialog despre fotografie, viata si micile lucruri care îi pasioneaza. Rezultatul acestui schimb de idei s-a concretizat într-o carte. Ea poarta titlul de Înot sincron si, printre altele, vorbeste despre:

fotografie si tradare / subiect si implicare / Caravaggio, Erwitt, Rene Burri / scris si fotografie / bazine, înot, slapi si halate de baie / Nora / manele vizuale / Tarkovski, Towell, Arbus / concursuri foto / capsuni, rosii, patrunjei / fotografie si arta / kendo / cum sa facem poze mai bune / Havana, Alun si Petrila / fotografii iconice / ce înseamna o imagine buna / fotografie accidentala / audiobooks, servetele umede si pâine feliata / fotografie si kitsch / Ocna Sibiului si Zoo Turda / Sally Mann si Robert Capa / cartofi prajiti si drumul crucii / fotografie si întâlnire / etc.

Cartea apare în colectia Diafragma 9 si are 190 de pagini. Formatul este 15x21 cm, are coperta cretata cu clape. Costa 25 ron.

     
 
Comanda cartea  
   
  Ce spun cititorii?
 
 

"Am terminat ieri cartea. Mi-a placut ca Gicu era mai direct, tu mai eseistic, e un dialog pe diferite tonuri, dar nu in dezacord, poate si prea repede ati cam fost de acord, desi doar la sfarsit s-au tras concluziile ce se intrezareau, cel putin visavis de idea cartii/tema dialogului: ce e fotografia. Si cum anume un proiect, musai insotit de sinceritate, pasiune si munca poate produce la fotografia cea buna.

Oricum mi-a placut ca fata de orice alta carte despre foto citita de mine in ultimul an, este plina de grijile fiecaruia, imbinata cu viata zilnica, asta cred ca a fost cel mai placut lucru ca si lectura, dar si ca invatatura de gen: viata se imbina cu pasiunea, nu trebuie sacrificata familia ..., apoi deosebit de majoritatea: e sincera. Si deosebita de multe e ca nu discuta tehnica.

Oricum, analogia cea mai la indemana imi e o povestire, in care autorul incearca sa spuna ce il macina, ce simte el despre ceva prin intermediul unor intamplari. Sau o poezie, care cumva vrea sa te faca sa simti, stupid poate ca intentie, esenta a ceva. Si fotografia vrea sa smulga o fasie de esenta a locului, persoanei, situatiei. Cum ajunge fotograful sa faca asta, presupun ca nu e intamplare, ci cum ati povestit in carte - e munca, pasiune si sinceritate - in primul rand fata de el insusi."

Adrian Albu
http://whiteadi.blogspot.com
2011-06-07
   
  >> toate comentariile